Constantin Brâncoveanu, cei 4 fii și sfetnicul Ianache au fost martirizați în ziua de 15 August 1714. Zi de mare praznic, Adormirea Maicii Domnului. Să fi fost oare întâmplare? Să ne gândim. Sultanul dorea să dea o lecție creștinătății, sperând că Brâncoveanu să cedeze și să accepte legea păgânească. N-a fost așa. Brăncoveanu și copiii săi au preferat martiriul din iubire de neam și mai cu seamă din iubire de Dumnezeu, tocmai în ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului. Ca și Maica Domnului, care a fost martoră la crucificarea Fiului său, Brâncoveanu a fost martorul decapitării fiilor săi. Și cine l-ar fi putut consola mai mult pe Brâncoveanu de pierderea fiilor, de nu tocmai Maica Domnului, cea care a metamorfozat durerea și suferința în tacere și acceptare. De aceea Fiul n-a părăsit-o nici El. La Adormire e prezent să-i primească sufletul și apoi s-o ia cu El în Cer. Pe câtă jertfă și suferință, pe atâta cinstire și răsplată. Brâncovenu a fost ajutat și el de Maica Domnului, care trebuie să fi fost de față să-i mângâie surgiunul, să-l încurajeze să își ducă fii și pe sine în Cer, s-o încurajeze pe Maria Doamna de pierderea celor dragi. Altă Marie cu săbii în suflet.
Dragii mei acesta-i neamul românesc, credincios, jertfelnic și iubitor de cele înalte și cerești. Câtă nevoie este astăzi de lideri ca Brâncoveanu nu cred că mai trebuie subliniat. Îndemn generația tânără să aibă curiozitatea să citească despre jertfa Brâncovenilor, și mai ales, de e cu putință, să le urmeze exemplul, dacă nu în jertfă, măcar în credință și în demnitate. E singura rețetă pentru ieșirea din prea multele, nesfârșitele crize ale socetății de azi, prea coruptă, prea nepăsătoare, prea egoistă…
Pr. prof. Constantin Pătuleanu