Centru Social-Educațional „Aşezămintele Udricani”
În pragul secolului 21 societatea românească se vede confruntată cu o serie de probleme, cărora trebuie, cu necesitate, să le răspundă.
Provocările actuale cer o acţiune susţinută nu numai din partea statului sau a instituţiilor sale abilitate pentru probleme socio-culturale, ci şi din partea Bisericii şi o implicare a ambelor până la dăruire, în misiune şi slujire faţă de lume. Pe de altă parte, având în vedere că forurile instituţionalizate nu pot face faţă singure multitudinii de probleme legate de educaţie şi formare a tinerei generaţii, considerăm că trebuie urgent angrenată în acest proces Biserica împreună un cerc cât mai larg de credincioşi şi voluntari, care doresc să se implice, în special, în actele socio-culturale, educaţionale şi caritative către marginalizaţii societăţii (copii străzii, bătrânii rămaşi singuri şi fără sprijin material, familiile cu mulţi copii etc.).
Pentru toate acestea, considerăm binevenită iniţiativa de derulare în parohia noastră a unor programe care să se adreseze tuturor care, fie spiritual, fie material, vor avea nevoie de sprijinul nostru.
Lunga tranziţie românească spre normalitate a făcut şi face numeroase victime. Nu ne referim aici la cei care au căzut pradă refuzului de adaptare, ci la „victimele structurale“ sau sistemice. Din această ultimă categorie, cei mai expuşi sunt, bineînţeles, copiii şi bătrânii.
Dorim să ne alăturăm şi noi celor care fac eforturi deosebite pentru a limita consecinţele dezastruoase ale unei „socializări de stradă” asupra copiilor din parohia noastră, împiedicând transformarea lor în viitoare cazuri sociale.
Dorim, de asemenea, să ne implicăm şi în problemele legate de bătrâni, bolnavi, suferinzi, într-un cuvânt, în viaţa celor marginalizaţi de societate
Program educativ-formativ
Programul la care ne-am gândit este pe termen lung şi are ca principal obiectiv prevenirea discriminărilor culturale şi materiale, care determină marginalizarea socială a copiilor proveniţi din familiile sărace, dar deosebit de inteligenţi. Stigmatul pe care ei îl primesc încă din primii ani de şcoală îi descurajează, împingându-i astfel spre abandonul şcolar şi spre însuşirea unor cariere delincvenţionale.
Grupul ţintă al preocupărilor noastre îl reprezintă copiii preşcolari şi şcolari, proveniţi din familii cu stare materială precară.
Obiectivul nostru este de a oferi acestor copii şanse de (auto)realizare egale cu ale celor care provin din familiile medii (atât ca nivel de studiu cât şi ca stare materială).
Pentru atingerea acestui obiectiv, ne-am gândit să amenajăm, în spaţiul pe care-l avem disponibil, o grădiniţă și o școală (clasele 1-12); personalul cu care vom colabora va fi astfel selectat încât să poată aplica metode individualizate de lucru cu fiecare copil.
Intenţionăm ca spaţiile amenajate să fie multifuncţionale, astfel încât, după programul de grădiniţă şi să poată fi folosite ca săli de lectură (ceea ce presupune amenajarea unei biblioteci) şi săli de consultaţii pentru copii şi tinerii pe probleme şcolare, familiale, sociale; o sală multifuncțională (pentru conferințe, concerte de muzică corală-instrumentală etc., ateliere de creaţie (pictură, sculptură, roata olarului etc.), sală de sport, sală de mese, muzeu etc.
Având în vedere vârsta fragedă şi caracterul încă plastic al acestor copii, eforturile noastre se vor concentra spre o socializare bazată pe valorile creştine şi pe valorile moderne de libertate, egalitatea şanselor și solidaritate.
Important în demersul nostru educaţional este şi faptul că nu facem aici un lucru nou, ci reluăm o istorie mai veche, deoarece încă de la sfârşitul secolului XVIII în chiliile bisericii Udricani funcţiona o Şcoală românească şi o Şcoală de caligrafie, menţionate mai târziu de Ion Ghica în „Scrisori către Alecsandri”
Program social
Totodată având în vedere că aceeaşi lungă tranziţie a făcut şi face victime şi din rândul bătrânilor, al celor ce nu au şanse egale de a duce o viaţă demnă, dorim să reluăm tradiţia socio-caritativă instituită de Clucerul Udricani prin reclădirea „Azilului de bătrâni”, construit de Protopopul Tudor Iconomu în anul 1877, imediat după războiul de independență.
Citește și: