Poate ca e doar o mangaiere, ca sa ne trezim din rutina, si noi si lumea. E cea mai mare lectie, de fapt mai multe, pentru toti: conducatori, medici, politicieni, credinciosi, necredinciosi… Toti avem de invatat din criza unui virus minuscul. El neinsemnatul, a putut opri o lume. Unde sunt cei de la NASA, cercetatorii, oamenii de stiinta, dar fara de Dumnezeu, unde sunt cautatorii in stele, unde e puterea lor, unde sunt dumnezeii lumii de azi, unde ateii, cei cu templele moderne, mallurile? S-au sfaramat idolii postmodernitatii de o nefiinta atat de mica. Ce lectie! Ce vom invata din ea? Asta-i intrebarea. Ma tem ca atunci cand va trece ne vom intoarce la aceleasi pacate si lucruri marunte. Ma tem ca ragazul oferit de Domnul Puterilor si al indurarilor pentru meditatie, contemplare si rugaciune se va sfarsi inainte de a pricepe Taina ce ni se ofera. O lume in tacere si-n liniste adanca, in rugaciune si-n contemplatie. S-a oprit planeta ca sa odineasca de prea multa si nemiloasa exploatare; s-a oprit lumea din miscarea frenetica si haotica ca sa priceapa ca firul de iarba a incoltit, ca florile isi desfac petalele sa ne incante. Dar cine sa le mai vada? alergam, alergam, zburam prin vazduh, fara de Duh. Unde vrea omenirea s-ajunga, cand Domnul ne cheama?…Veniti la Mine voi cei osteniti si impovarati…Ne ofera Hristos zagazul neasteptat si nesperat sa ne schimba viata si inima si mintea. TERTULIAN ne spune in tratatul sau Despre Rugaciune ca ea, rugaciunea e fortareata credintei si paza de zi si straja de noapte. Toata creatia s-a oprit putin… ca sa se roage. Doar omul, prea temator si speriat de ce i s-ar putea intampla aici si acum, prea preocupat de grijile zilei de azi si de maine, prea lacom in a strange avere si bani si putere, doar pentru sine, prea egoist pentru a se ocupa si de altul, prea arogant si-ncrezator in proria-i nestiinta si neputina pentru a mai apela la mila si dragostea Lui Dumnezeu, a uitat sa se mai roage. Curaj, insa, cu noi, zice Tertulian, se roaga ingerii, se roaga turmele si fiarele… Si pasarile cand se trezesc dimineata, se inalta spre cer si in loc de maini intind aripile in cruce si spun ceva ce pare a rugaciune. Omule, oricine ai fi, fa-ti timp sa te rogi, caci rugaciunea, fiind fortareata credintei si paza de zi si straja de noapte, este cea mai mare forta din univers.
Pr. prof. Constantin Pătuleanu