Tertulian s-a născut în jurul anului 160 în Cartagina, renumită prin școlile sale. Aici a studiat gramatica, literatura, filosofia, medicina și apoi dreptul. Și-a format o cultură aleasă, cunoscând bine latina și greaca. A avut o tinerețe dezordonată, trăind o vreme după regulile societății păgâne. A profesat o perioadă avocatura și oratoria. Tertulian s-a dovedit a fi o personalitatea cu o fire aleasă, cu un simț dreptății înnăscut și cu un curaj special, dovedit în neobosita lupta cu autoritățile împotriva persecuțiilor nedrepteale creștinilor. El se va converti în jurul anului 195 la creștinism, constatând curajul și credința deosebită a creștinilor martirizați în timpul persecuțiilor lui Septimiu Sever (193-211). Prin convertirea lui Tertulian, creștinii au căpătat un apologet de excepție, căci el va lua imediat apărarea creștinilor nedreptățiți. După informația Fericitului Ieronim (De uirisillustribus, LIII), Tertulian a fost hirotonit preotîn jurul anului 200. Opera lui Tertulian cuprinde 31 de lucrări pe care le-a scris între anii 197 și 212/14. Multe din lucrările sale s-au pierdut. După această dată nu mai știm nimic despre el. Anul trecerii la Domnul nu se cunoaște. Unii cercetători propun anul 220. Lucrările lui Tertulian au, în general, un caracter apologetic, dar el a abordat și unele teme care privesc viața creștină. Printre aceste scrieri se regăsește și tratatul Despre rugăciune (De oratione).
Pr. prof. Constantin Pătuleanu